De ce trebuie făcut controlul ecografic al soldului

Scris de **Admin** Joi Ian 19, 2017 11:27 pm

Istoria explorării ultrasonografice a șoldului la nou-născut și sugar a început în România în urmă cu aproximativ 7 ani, deși în Europa este prezentă de zeci de ani. La momentul apariției sale în România, ecografia de șold a fost extrem de controversată și neînțeleasă, în lumea medicală fiind considerată o metodă care aduce doar beneficii materiale.

Zi de zi, de-a lungul ultimilor 7 ani ne-am implicat activ în a arăta valoarea reală a acestei investigații atât în rândul medicilor cât și în rândul pacienților. Experiența acumulată în urma acestor ani a venit să întărească această valoare și sutele de copii diagnosticați din prima luna cu displazii sau luxații de șold susțin încă o dată importanța ecografiei de șold efectuată în prima lună de la naștere.

De ce în prima lună?

În mod normal la naștere șoldurile bebelușilor trebuie să fie normal dezvoltate, adică bine maturizate. Există totuși un procent foarte mare de nou-născuți care se nasc cu o imaturitate a șoldului de diferite grade, de la forme ușoare determinate de poziții dificile intrauterine (pelviană, sarcină gemelară sau alte probleme ale conformației bazinului mamei) până la forme severe determinate de factori genetici (displaziile congenitale).

Din păcate acest lucru nu este cunoscut nici în lumea medicală, cu atât mai puțin în rândul proaspetelor mămici ceea ce minimalizează valoarea reală a aprecierii maturității șoldului în prima lună de viață. Aprecierea imaturității șoldului și recomandările pentru un tratament adecvat care să ducă la recuperarea acestei întârzieri fără a depăși perioada de dezvoltare maximă naturală a șoldului (în primele 3 luni de la naștere) o poate face doar un specialist instruit și cu experiență în ortopedia pediatrică.

Este important să cunoaștem cu toții care sunt etapele de dezvoltare a șoldului la copil. În situația în care copilul se naște cu un șold imatur (slab dezvoltat) poate fi ajutat să se dezvolte în primele 6 săptămâni de la naștere prin diverse metode pe care le apreciază medicul ortoped pediatru în funcție de gradul imaturității (gradul nedezvoltării). Acest lucru este posibil deoarece în această perioadă oasele care formează șoldul sunt într-o proporție mare cartilaginoase (cu o structură moale care permite modelarea). După această perioadă de 6 săptămâni până la aproximativ 12 săptămâni (3 luni) capacitatea șoldului de a se dezvolta/maturiza este mult mai redusă scăzând la aproximativ jumătate, deoarece oasele încep să se întărească, să se osifice. După perioadă de 3 luni potențialul șoldului de a se dezvolta este redus. Această scădere progresivă a capacității de formare a șoldului se explică prin faptul că pe măsură ce crește copilul, șoldul se întărește (se osifica) fiind mult mai greu de intervenit pentru modelarea unui șold dur. După vârstă de 6-8 lunicând oasele bazinului sunt aproape complet osificate (pregătite pentru ridicarea în picioare a copilului) metodele ortopedice nu mai sunt eficiente și adesea necesită intervenții chirurgicale de reconstrucție a oaselor șoldului (femur și/sau os coxal).

De ce ecografie si nu radiografie?

Această evoluție naturală a oaselor copilului de la stadiul de cartilaj în primele 4 luni (max. 6 luni) de la naștere către fază de osificare (care se intensifică după 8 luni), justifică într-un mod logic efectuarea unei ecografii de șold în toată această perioadă pentru că șoldul este moale. Prin efectuarea unei radiografii, medicul vizualizează doar oasele, nu și cartilajele!

Există anumite tendințe (provenite din necunoașterea fiziologiei șoldului) de a recomanda întârziat efectuarea ecografiei de șold în ideea că imediat după naștere sau în primele 2-3 săptămâni nu se pot vizualiza structurile șoldului, nu se pot face măsurători și nu poate aprecia gradul de osificare/maturizare.

După cum ați înțeles deja aceste tendințe sunt opuse realității - tocmai în primele 2-3 săptămâni de viață ale nou-născutului ecografia de șold are o maximă valoare.

Imaginea obținută prin efectuarea unei ecografii de șold permite detalii net superioare unei radiografii dintre care menționam următoarele:

• nu expune copilul la radiații nocive (ultrasunetele sunt inofensive);

• timpul de examinare este foarte scurt (cu atât mai scurt cu cât examinatorul are experiență);

• nu necesita condiţii speciale de examinare;

• permite evaluarea în dinamică a șoldului ( dinamică nu înseamnă doar mișcarea fizică a articulației șoldului ci și urmărirea în timp, de la o luna la alta);

• acuratețea măsurătorilor este de mare valoare în diagnosticul de certitudine (gradul de osificare relevat prin unghiul alfa care ne arată gradul de transformare a cartilajului în os).

Ce se întamplă cu un şold imatur, displazic nediagnisticat la timp (în primele 4-6 săptămâni de la naştere)?

După cum bine știm de acum, șoldul imatur are șanse de refacere prin aplicarea unui tratament ortopedic în primele 3 luni de la naștere și există riscul de a nu mai putea fi influențată dezvoltarea șoldului după perioada de osificare. În acest caz șoldul imatur este supus riscului de a se luxa (disloca) la momentul ridicării în picioare a copilului.

Este bine să cunoaștem faptul că displazia nu este sinonimă cu luxația de șold.

Displazia de șold este o imaturitate a şoldului, o incapacitate de a se dezvolta natural fie de cauză congenitală, fie influențată de factori mecanici așa cum am precizat mai sus, în funcție de gradul imaturității cu cât este mai sever cu atât duce către dislocarea șoldului fie după naștere, fie chiar intrauterin.

Luxația de șold este urmarea unei displazii severe și cel mai frecvent este prezentă de la naștere.

Între tradiţie şi realitate!

1. Ne confruntăm adesea cu tradiția de a purta copilul înfășat în ideea că nu va crește "crăcănat". Înfășatul este unul din acei factori mecanici care influențează negativ capacitatea șoldului de dezvoltare în cazul în care copilul se naște cu șoldul imatur (displazic). Dacă în urmă ecografiei de șold descoperim că acesta e normal dezvoltat și complet maturizat, înfășatul nu provoacă o displazie.

2. Purtarea a doi pampersi poate influența dezvoltarea șoldului?

Ne întoarcem la valoarea ecografiei de șold în a diferenția gradul de imaturitate a șoldului. În urma unei examinări clinice pe care o face ortopedul pediatru corelat cu aspectul imaginii ecografice a șoldului și cu vârsta copilului, acesta poate recomanda purtarea a doi pampersi ca metodă de a menține șoldurile în abducție (depărtate, relaxate) pentru o perioadă scurtă de timp (2-3 săptămâni) după care se reevaluează în ce grad șoldul s-a maturizat.

Este bine de știut că dacă musculatura şoldurilor este rigidă, al doilea pampers suprapus nu va putea niciodată să inducă relaxarea șoldului care duce la o mai bună dezvoltare. În acest caz este inutilă purtarea celui de-al doilea pampers și se recomandă exerciții de stretching muscular (kinetoterapie) care duc la relaxarea șoldului.

3. Băieții pot avea luxație de șold?

De zeci de ani se fac studii asupra frecvenței bolilor repartizate pe sexe. Există anumite predispoziții genetice sau de cauze necunoscute care influențează apariția anumitor boli osoase către un sex sau altul. Exemplificăm cu cele mai cunoscute afecțiuni osoase ale copilului cum ar fi: piciorul varus equin congenital - o afecțiune care apare mai frecvent la băieți și într-un procent mai mic la fete; scoliozele idiopatice ale adolescentului - apar într-un procent mai mare la fete și într-unul mai mic la băieți; luxația de șold - apare în proporție de 90% la fete, dar să nu uităm că există totuși un procent fie el cât de mic și la băieți. Acest fapt - că și băieții pot avea luxație de șold a fost dovedit în urma screeningului pe care îl facem în clinică în ultimii 7 ani, deci să nu evităm în a efectua ecografia de șold la un nou-născut de sex masculin.

4. Ecografia de șold, investigație generalizată sau selectivă?

În țările dezvoltate unde sistemul sanitar este foarte bine organizat ecografia de șold este efectuată de ani de zile tuturor nou-născuţilor în prima lună de la naștere, motiv pentru care la momentul actual incidența intervențiilor chirurgicale datorită nediagnosticarii la timp este redusă la minimum.

Fiecare poate să găsească răspunsul la această întrebare.

Concluzii:

• ecografia de şold nu este un instrument la indemâna oricui;
• necesită experienţă şi implicare pe termen lung;
• implică o mare răspundere din partea examinatorului în a direcționa copilul către normalitate sau handicap.

n